ZIUA ÎN CARE AU MURIT ESTE ZIUA ÎN CARE NE-AM TREZIT

Nu poate descrie nimeni în cuvinte durerea fizică, chinul prin care trec cei care zac în agonie pe paturile spitalelor.

Nu poate descrie nimeni în cuvinte durerea celor care au pierdut pe cineva drag în incendiul de la Colectiv- părinți, frați, soți, iubiți, prieteni, colegi.

Nu există destule cuvinte pentru a-i alina și pentru a ne exprima compasiunea.

Dar am avut cuvinte și ne-am exprimat indignarea și revolta împotriva celor responsabili pentru această tragedie.

Au ieșit în stradă mii de oameni, mii de oameni au cerut să se facă dreptate, să se schimbe  ceva în această țară îngenunchiată de șmecheri, parveniți, oportuniști, politicieni, oameni  fără scrupule care și-au umplut buzunarele timp de 25 de ani, care au încălcat legi, norme, care au pus în pericol viețile noastre și ale copiilor noștri.

Îmi pare extrem de rău că, noi, românii, am conștientizat și am luat atitudine doar atunci când s-au întâmplat tragedii, când au murit oameni, când soarta i-a luat de lângă noi pe cei dragi.

De ce a fost nevoie să  moară atâția tineri, de ce a fost  nevoie ca alte zeci să rămână mutilați fizic și psihic pentru toată viața?

Haideți să privim în jurul noastru și să vedm că ceea ce s-a întâmplat la Colectiv se poate repeta oricând în școli, facultăți, mall-uri, acolo unde nu există alarme de incendiu, stingătoare funcționale, hidranți racordați la surse de apă, specialiști bine pregătiți care să oblige managerii să ia măsurile necesare pentru ca viața oamenilor să nu fie pusă în pericol.

A demisionat premierul, a căzut guvernul. Este oare suficient?

Am câștigat astăzi o luptă, dar nu războiul.

Am văzut de 25 de ani perindându-se aceiași oameni la cârma acestei țări, aceiasi oameni care au condus singuri, în diverse coaliții sau în diferite partide noi înființate, rupte din cele vechi, oameni care au migrat unde le-a fost mai bine, oameni care și-au făcut averi fabuloase și pe care i-a diferențiat doar modul în care și-au etalat aceste averi-avioane, vile, bijuterii sau lingouri.

Îmi este teamă că putregaiul este prea adânc și prea mult răspândit, ca un cancer metastazat, că este prea târziu să putem ”curăța”buboiul corupției, mitei, nesimțirii, să putem sterge de fața celor responsabili rânjetul și ipocrizia. 

Pentru sufletele celor morți, pentru inimile zdrobite ale celor care și-au pierdut copiii, frații, iubiții sau prietenii, să nu lăsăm iar să iasă în față cei care nu merită, oportuniștii, să  nu mai lăsăm să ne conducă   cei care cred că li se permite să  facă orice, să mintă și să însele, să fure și să aducă țara în sărăcie.

Ziua în care EI au murit, să fie ziua în care Noi ne-am trezit și să nu uităm că în locul LOR puteam fi noi, copiii  noștri, prietenii noștri.

Dumnezeu Să-i Odihnească În Pace!