Comunicarea cu copilul nostru - un factor important în construirea educaţiei lui

« Limbajul colorat »al tinerilor ,pe care îl întâlnim , din pǎcate , la vârste din ce în ce mai fragede, ne face sǎ ne întrebǎm unde am greşit. La cinema, pe stradǎ, în parc, în curţile şcolilor, nu este loc unde sǎ nu auzim expresii vulgare spuse cu uşurinţǎ , în loc de salut , bunǎ sau la revedere.Am întâlnit oameni care sunt oripilati de asemenea vorbe, în special cei mai în vârstǎ, alţii, obişnuiţi şi care nici nu le mai bagǎ în seamǎ, sau chiar pe cei care le-au atras atenţia celor care vorbeau urât şi au primit de cele mai multe ori injurii şi invective din partea acestora.

Suntem constienţi cu toţii cǎ , aceşti tineri sunt copii noştrii, rezultatul educaţiei pe care le-am dat-o şi totuşi….Cred cǎ niciunul dintre noi, pǎrinţi şi bunici, nu i-am învǎţat sǎ se adreseze folosind asemenea vorbe , dimpotrivǎ , am încercat sǎ îi educam frumos , sǎ îi învǎţǎm ce înseamnǎ respectul şi bunul simţ.

 Atunci, de unde au cules aceste «  perle »pe care le folosesc ca pe ceva extrem de natural şi haios ?

Încercǎm sǎ dǎm vina pe unele  emisiuni Tv sau radio unde aşa- zisul « umor de calitate » este perceput de tineri şi transmis mai departe, apoi internetul , unde fiecare poate posta orice crede cǎ îl poate face mai şmecher  şi bineînteles , mai este şi limbajul unor adulţi care sfideazǎ bunul simţ şi respectul de sine şi pentru ceilalţi.

Oricum ar sta lucrurile şi oriunde am cǎuta rǎspunsul la aceste întrebari , important este cǎ avem datoria fiecare dintre noi sǎ explicǎm copilului nostru cǎ folosirea  în limbaj a cuvintelor triviale şi obscene, injurii şi invective, se poate transforma mai târziu în obişnuinţǎ şi îi jignesc pe cei de lângǎ ei, dar în primul rând pe noi, ca pǎrinţi , pentru cǎ  vorbele «  nu are cei şapte ani de acasǎ »ne jignesc întâi pe noi  pǎrinţii care am  investit în educaţia copiilor noştrii.

De cele mai multe ori, aceşti copii nu folosesc acasǎ asemenea cuvinte , anturajul însǎ îi face sǎ se comporte ca toţi ceilalţi pentru cǎ trebuie sǎ fie cool ca prietenii lor.

 Ştiu cǎ încercǎm în fiecare zi sǎ dǎm vina pe job, pe lipsa timpului liber, pe stresul la care suntem supuşi zilnic  ca sǎ motivǎm lipsa de comunicare cu copii noştrii. Dar , atentie , trebuie sǎ le cunoaştem prietenii, sǎ încercǎm sǎ le fim noi prietenul cel mai bun .

Şi poate , cine ştie , s-ar putea sǎ fim surprinşi de schimbarea în bine a acestor tineri care sunt viitorul acestei lumi.