Percing-ul în Evul Mediu

Percing-ul este un fenomen al societății moderne. Mai ales tinerii din societatea occidentală au adoptat moda acestor ,,bijuterii” înfipte în piele. Moda provoacă însă o severă repribare social, dat fiind faptul că poate avea repercursiuni neplăcute asupra sănătății. Dar, se știe mai puțin faptul că, percing-ul își are originea în Evul Mediu. Până nu de mult, își înfigeau astfel de “giuvaieruri” numai persoanele dubioase, punk-iști, sadomasochiști, chiar și unii marinari...Și iată că tinerii din Occident, până și o nepoata a unui cap încoronat au adoptat-o. Istoricul de artă, Denis Bruna, a descoperit că în picturi care datează din epocă medieval,apar indivizi cu fețe în care erau înfipte inele,cercei ,lanțuri și mici broșe. Astfel, într-un tablou al lui Jeronimus Bosch, patru calai care-l însoțesc pe Iisus Hristos pe drumul Calvarului au fața “pavoazată” cu inele. Purtau, de asemenea, astfel de “insigne” negri, bătrâni duioși, dușmani ai creștimismului.

Evul Mediu nu a fost zgârcit în “mărci ale infamiei” care desemnau un grup social: un anumit veșmânt pentru leproși și prostituate, haine dungate pentru călăi.Percing-ul a început să apară mai adesea în artă decât în realitate. Pentru pictori, pare să fi fost stigmatul infamiei. “Inelul” de piele era un simbol negative, fiindcă era originar din Orient. La sfârșitul secolului XIII, Marco Polo descria locuitorii din Bascian, actualmente o zonă din Afganistan numită Nuristan, ca purtând cercei.

Refuzul de a mutila corpul, opera lui Dumnezeu

Refuzul de a înțepa carnea are o motivație religioasă. Corpul este opera lui Dumnezeu și nu trebuie să fie mutilat, potrivit creștinismului.Chiar și după moarte integritatea corpului trebuia să păstrată.Papa Bonifaciu VIII decretează în forță acest lucru, în 1299, când interzice practica dezmembrării.Și pedepsele de mutilarea rare: înțeparea limbii era rezervată celor care aduceau injurii și celor care depuneau mărturii false. De aici se întelege de ce cerceii au dispărut din Europa de nord în secolul IX.Nici vitele nu mai erau înțepate.Doar porcului,considerat animal impur, i se mai punea cercel în ureche sau belciug în nas.De aceea, a avut success la grupuri care doreau voluntar să se marginalizeze, să se excludădin societate,fiind un semn discret de rebeliune.

Astăzi, “inelul” de piele nu mai este ca în Evul Mediu marca unei marginalizări sociale, ci un semn de identitate  revendicat: “Marca a devenit o demarcare”. După secolul XV, cerceii au început să fie permiși, nemaifiind considerați o mutilare a corpului. Despre viitorul percing-ului nu s-a pronunțat încă. Va rămâne un semn de identitate sau un accesoriu de modă?

Dar având în vedere că înțeparea pielii poate avea consecințe nefaste asupra sănătății și că, în istorie, astfel de mode nu durează.