Drogul, monstrul cu o mie de capete

Spuneţi STOP, înainte de a deveni simple umbre!

Parcurgând lunga istorie a drogului, acest virus moral a cărui putere de răspândire şi morbiditate au crescut fantastic, devenind un coşmar mondial, ajungem la o legendă: legenda macului de opiu care ne spune că s-a născut şi a crescut acolo unde au căzut pleoapele lui Budha. Tăbliţele sumeriene datate din anul 4000 î.e.n. menţionează proprietăţile ciudate ale sucului de mac, iar mai târziu Homer descrie o miraculoasă băutură  folosită de grecii antici, licoare care aduce uitarea durerii şi nefericirii. Egiptenii antici cunoşteau şi ei taina produsului opiului extras din mac, folosindu-le nu numai ca medicament, ci mai ales pentru demonstraţii şi ritualuri religioase, aplicându-le fanaticilor; şi iată că, începând cu secolul XIX opiul se extinde, cuprinzând chimist german, a izolat în laborator o nouăsubstanţă, rezultată din distilarea vertiginos întreaga lume occidentală. În Europa, a fost consumat mai întâi lichid sub formă de laudanum,  devenind o modă şi în rândurile aristocraţiei. Odată cu progresele chimice, opiul distilat se va numi morfină, iar după inventarea seringii, va începe să fie injectat. În 1918 un morfinei, ce nu era altceva decât heroina- un drog cu o putere de pervertire, distrugere fizică şi morală uluitoare. În Egipt, în 1925, patronii îşi plăteau salariaţii în doze de heroină şi nu în bani. În Algeria, bande organizate distribuiau heroina gratuit, timp de 30 de zile, până când nefericiţii care au consumat-o s-au obişnuit cu drogul, devenind pentru tot restul vieţii robii viciului şi ai negustorilor lui. Puţini oameni au avut tăria de caracter să renunţe după o doză două pentru a nu ajunge la obişnuiţă şi mai apoi  la starea de intoxicaţie.

Patima pentru droguri cuprinde uneori şi personalităţi al căror destin rămâne dominat de spectrul monstrous al viciului. După o lungă cură de dezintoxicare, drogul mort lasă în urmă o fantomă pentru că efectele morfinei şi ale heroine sunt necruţătoare: insuficienţă hepatică, insuficienta asimilare a alimentelor, emfizem şi congestie pulmonară, astm, transformându-l pe toxicoman într-o epavă, ducându-l la sinucidere sau la moarte prin intoxicare.

Toxicologii americani au clasificat drogurile în două categorii şi anume: prima categorie numită soft drugs-slabe, dulci: marijuana, cocaina şi hard drugs-dure: opiaceele, halucinogenele, drogurile de sinteză. Consumul acestora produce o scurtă stare de euforie, urmată de halucinaţii vizuale şi auditive, explozii de culori, având drept consecinţă dacă nu se reia drogul, o migrenă marcată, tulburări psihice, respiratorii, circulatorii şi neuromotorii toate ducând la demenţă sau la moarte. Un elev American declară: “în Chicago sunt atâţia drogaţi pe stradă, în parcuri şi în biserici. Ei omoară pentru a căpăta droguri, alţii fură, femeile care se intoxică îşi vând trupul pentru a se droga. Practic, toţi cei sub 30 de ani fumează droguri. Elevii din clasele mari se droghează înainte de examene.”

Faptele arată că a consuma droguri este cel mai nociv lucru, punându-l în categoria crimelor umanităţii. Cei mai mulţi încep cu o ţigară inofensivă de “iarbă” şi încheie cu drogurile tari.

Lupta împotriva drogurilor are astăzi caracter uman şi progresist în primele rânduri ale luptei fiind cei pentru care drogul nu înseamnă decât moarte.