De Ziua Femeii Partea a II-a

De Ziua Femeii

Partea a –II-a

Crâmpeie de poeme dedicate iubirii și femeii de mari poeți români

De ce nu-mi vii                               

Mihai Eminescu

Vezi, rândunelele se duc,                              
Se scutur frunzele de nuc,                                       
S-așează bruma peste vii - 
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?                 

O, vino iar în al meu braț,
Să te privesc cu mult nesaț,
Să razim dulce capul meu,
De sânul tău, de sânul tău !

Ți-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi și lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori ?

În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei ...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s !

Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-așeaza bruma peste vii - 
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

Totuși, iubirea

Adrian Paunescu

Și totuși există iubire
Și totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem.

Și totuși e stare de veghe
Și totuși murim repetat
Și totuși mai cred în pereche
Și totuși ceva sa-ntâmplat.

Pretenții nici n-am de la lume
Un pat, întuneric și tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Rețele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezește-le tu c-un sărut.

De dragoste

Nichita Stănescu

Ea sta plictisită și foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat și pe sine
cum atârna pe ceafa scaunului.

Eu mă înec în lumine
și scrâșnesc în crugul anului.
Îi arăt dinții din gură,
dar ea știe că eu nu râd,
dulcea luminii făptură
mie, pe mine mă înfățișează pe când
ea sta plictisită și foarte frumoasă
și eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.

Din părul tău

Lucian Blaga

Înțelepciunea unui mag mi-a povestit odată privirea,
paienjeniș ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.

Și-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii 
în părul tău,
eu, amețit de valurile-i negre și bogate
visez 
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit 
din părul tău --
și strig, 
și strig, 
și-ntâia oară simt 
întreaga vrajă ce-a cuprins-o magul în povestea lui.

Romanță fără muzică

Ion Minulescu

Nu-i nimeni... nimeni să ne vadă și să ne-auză -
Nu pleca.
Dă-mi degetele-ți inelate să le sarut ca și-altadată,
Dă-mi degetele-ți inelate -
Poeme-n pietre nestimate -
Vreau să le-nvăț pe dinafară și să le cânt,
Dă-mi mâna toată.
Căci nu-i în tot salonul alta, așa, la fel ca mâna ta.

Ramâi cu mine toată seara ...
Ce-ți pasă dacă-o să sfârșească
Orchestra valsul? ...
Tu nu știi
Că nu-i în tot salonul altul la fel cu mine să iubească?