Craiovenii sunt cetățeni foarte „norocoși„

După cum se spune că”dacă se întâmplă să calci peste excremente de animale ai parte de noroc”înseamnă că noi, craiovenii,  suntem foarte norocoși.

Zăpada a trecut, au mai rămas câțiva nămeți răzleți pe trotuare, nămeți plini de noroi și excremente de câini, care după topirea  zăpezii s-au împrăștiat peste tot.

Este o adevărată aventură să încerci să eviți să calci  peste un c..at, să inspiri  mirosul deloc plăcut, iar priveliștea este dezgustătoare. Vorbim aici de zona centrală și nu numai a unui mare oraș, cu mulți iubitori de animale, care însă nu au înțeles că bunul simț nu trebuie să aștepte o lege care să îl reglementeze, că toți iubim animalele dar vrem și să trăim civilizat.

Poate voi fi criticată, judecată, dar sincer, din prea multă dragoste pentru animale uităm de dragostea pentru omeni, de respectul pe care îl datorăm semenilor noștri atunci când plimbăm câinii și nu strângem ”dovezile solide”din urma lor sau atunci când adoptăm câini din adăposturile canine și apoi îi eliberăm pe străzi sau în jurul blocurilor, mizeria lăsată de aceștia fiind simțită de noi toți.

Am și eu un câine, locuiesc la curte , consider că doar la curte îți permiți să crești un câine fără să deranjezi pe ceilalți, spațiul de la bloc fiind prea mic,după părerea mea, pentru a conviețui împreună oameni și animale.

Nu aceasta este însă problema pe care vreau să o comentez azi, ci mizeria care a ieșit la suprafață după topirea zăpezilor, mizerie pe care nu o strânge nimeni, mizerie pentru care nu este nimeni amendat, mizerie pe care o găsim pe spațiul verde, atâta care mai există, pe trotuare, pe scările blocurilor, mizerie pe care o luăm pe picioare și o purtăm peste tot, până acasă.

Trăim într-o țară a secolului 21?

Avem pretenții de stat european, avem pretenții la protecția animalelor, dar nu știm să ne protejăm sănătatea noastră, a copiilor noștri, să ne protejăm drepturile noastre la o viață civilizată.Încă o dată, bunul simț nu se impune prin  legi ,bunul simț se educă și se aplică doar dacă vrem fiecare dintre noi și dacă luăm atitudine.

Primarul nostru, ca de altfel toți primarii, ar trebui să vadă nu numai necesitatea construirii de adăposturi canine, nu numai existența coșurilor de gunoi, ci și curățarea trotuarelor, spălarea acestora, chiar și cu detergent dacă este nevoie , amendarea celor care nu respectă curățenia, strângerea câinilor vagabonzi și monitorizarea drastică a celor adoptați din adăposturi.

Este greu, este prea mult ce cer?

Dacă ținem cont de banii cheltuiți pentru campaniile de salvare a câinilor, de banii cheltuiți pentru  adăposturi și întreținerea acestora, de banii primiți de numeroasele ONG-uri și asociații de protecție a animalelor, cred că pretențiile nu sunt foarte mari.

 Întotdeauna se găsesc bani pentru campaniile care vor să arăte ce primari iubitori de animale avem așa că se pot găsi și pentru curățarea mizeriei care rămâne în urma necesităților fiziologice ale acestora.

Iar proprietarii de câini să înceapă să conștientizeze că respectând orașul și locuitorii lui, se respectă întâi pe ei.