A învăța din greșeli

Evenimentele de acum o lună din Paris, incomensurabile prin tragismul lor, ne-au demonstrat încă o dată că oamenii nu știu sau nu vor să învețe din greșeli.

Nu știu de ce este mereu nevoie să se întâmple asemenea drame, să moară oameni nevinovați, să se nască panică, neliniște, durere, pentru a ne trezi la realitatea dură a lumii în care trăim.

Mă gândesc la cei rămași în urma celor 17 victime ale actelor teroriste din Franța, care, sigur ar vrea să se revolte împotriva celor ce au permis să se întâmple această tragedie.

Dar cine a permis?

Cum s-a putut întâmpla așa ceva într-o mare  capitală a lumii, într-o țară în care democrația și civilizația sunt câștigate de sute de ani?

Ar însemna să se răzvrătească împotriva unor idealuri și principii cu care trăiesc în fiecare zi, pe care le împărtășesc cu cei din jur – libertatea de a gândi, de a se exprima, de a călători și trăi acolo unde doresc, fără restricții ce țin de sex, rasă, religie sau apartanență politică.  

Sute de ani au trebuit să treacă până când aceste principii să devină sinonime cu conceptele de democrație și civilizație.

Și atunci, cui să ceară socoteală pentru actele de terorism , pentru viețile pierdute și pentru viața pe care vor trebui să o trăiască de acum încolo, cu teamă, cu gândul că oriunde și oricând se pot întâmpla aceleași tragedii?

Se pot găsi vinovați- presa, politicienii, legislațiile permisive, dogmele religioase, poliția-fiecare în parte și toți la un loc, poate vor fi găsiți răspunzători, sau poate nu, dar rămâne o singură întrebare:

Am învățat ceva?

Vom învăța să mergem mai departe fără să întoarcem capul, fără să tresărim la cel mai mic zgomot, fără să privim suspicios sau cu ură vecinul de altă rasă sau religie decât noi, fără să jignim și să lovim în sentimentele, credința , idealurile și principiile celor de lângă noi?

Vom învăța că nu ne putem izola, că nu putem acuza fiecare cetățean de altă rasă sau religie pentru acțiunile unor extremiști care oricum nu aplică dogmele niciunei religii, AȘA CUM PRETIND, fiind doar niște unelte în mâinile unor sociopați cu idealuri de cucerire a lumii civilizate prin teroare și suferință?

Ce nu vom putea înțelege niciodată este faptul că persoane născute și crescute în țările civilizate ale lumii, sunt manipulate și ajung să facă parte din grupurile teroriste. Motivele acestora sunt, desigur, de neînțeles și neacceptat. De la lipsa educației la frustrări diverse, se nasc comportamente pentru care violența, crima, sinuciderea sunt cele mai normale acte în numele unor dogme religioase.

În ziua în care au fost prinși și uciși autorii atacurilor teroriste din Paris, într-un alt colț al lumii, în  Nigeria, o fetiță de 10 ani s-a sinucis detonând o bombă care a ucis 19 oameni. Știrea a fost prea puțin difuzată și importanța ei trecută oarecum cu vederea. Oare au fost mai puțin importante cele 19 vieți sau asemenea acte de terorism ni se par normale sau acceptabile în țările mai puțin civilizate, măcinate de războaie civile?

Cred că ce trebuie să învățăm din fiecare asemenea act de terorism este că sărăcia, foamea, lipsa celor mai elementare condiții normale de trai, lipsa educației dar și bolile care decimează populația și legislațiile și principiile care nu pun omul în prim plan, creativitatea și  inteligența, toate acestea dau naștere unor concepții greșite despre libertățile și drepturile oamenilor, nasc indivizi dornici și capabili să încerce să ucidă idealurile lumilor civilizate.