Mucegai de GLORIE

Cred ca dragostea adevarată e un scut in fata morţii. Laşitatea se naşte din lipsa de iubire, sau de iubire adevarată, tot aia e. Si barbaţii adevaraţi privesc fara frica moartea in faţa...ca vanatorii de animale salbatice fioroase, aceia care au puterea sa le priveasca in ochii, fara remuşcari, nu mişelii care arunca muniţia spre ele de la distanţă nelăsandu-le nicio şansă, condamnându-le...este pentru că iubesc cu suficientă pasiune încat sa-şi scoata moartea din cap. Gândeşte-te la asta. Un alt lucru ne-a fost răpit şi nu de ieri de azi, nu de la o hotărâre sau o interdicţie ci din cauza nepasării şi a ignoranţei . Obişnuinţa manifestată mai puternic şi mai frenetic decât  oriunde in altă parte a ţarii de a ne purta paşii spre templu, aşa cum duminica orice creştin şi-ar gasii liniştea , pacea şi echilibrul interior in Casa Domnului. Ei bine da, bunii mei deja ne-a  dispărut „emblema” care ne strângea sub culoriile ei pe toţi cu mic cu mare, cu experienţa sau la inceput , amatori , chibiti si profesionişti cu toţi stranşi legaţii de ceea ce odinioara ne reprezenta ŞTIINŢA ! „Din trecut” este tot ceea ce mai avem acum, azi, iar produsele pe care le mai putem vinde sunt amintiri. Lucruri altadata prozaice si normale pentru vechea generaţie au fost transformate de timp in ceva simplu şi magic. Şi pentru că toate aceste trebuiau să aibă un nume le-am spus limpede GLORIE!

        Trecutul are intotdeuna o putere asupra noastra. Dar aceasta nu e relatarea mea am să o las pe ea să vă explice ce s-a intâmplat, asculataţi-o cu un pic de atenţie , ingăduinţă şi nu uitaţi să o iubiţi in continuare la fel ca după cel mai frumos succes la care v-a facut partaşi, sau cand v-a lasat să vă inălţaţi cele mai frumoase vise de mărire...câţi dintre voi nu şi-au imaginat cum s-ar imbrăca cu cele mai frumoase culori acest  oraş daca inima sa ar izbuti să se inscrie din nou pe traseul gloriei?

          Încă înainte de a mă naşte, eram aşteptată cu nerăbdare şi cu un fel de cufăr cu amintiri încă neîntâmplate. Într-o comunitate plină de neajunsurile vremii , oamenii viitorului s-au hotărât sa lase in urma trecutul şi durerea, sărăcia şi neajunsurile, să-şi îndrepte privirea spre cultura şi progres şi nu in ultimul rând spre sport. Aşa ca, da! Iubiţii mei suporteri, părinţii mei au hotărât: acum va fi prima mea zi de viaţa! Şi voi fi fetiţă şi o să mă numesc UNIVERSITATEA(deşi toţi ai mei mă vor alinta si peste ani ŞTIINŢA) . Am să fiu posesoarea celor mai frumoase  două culori din Univers alb, de la puritatea din care am ivzorat şi albastru de la linistea cerului, pentru că o să vedeţi el este limita, ştiu că am doar o singura zi dar ştiu atât de multe despre mine...Deja am stabilit aproape  totul, chair şi faptul că am să iubesc florile. La fel de bine imi dau seama încă de acum , drumul meu nu va fi nicidecum unul presărat cu petalele unor roze, mai degraba murdărit de bocancii plini de noroi ce vor încerca să-mi oprească suflarea.  Şi ştiu că într-o zi de  martie 1983 am să primesc un mare buchet de flori ...dar cât mai e până acolo.... Unii spun că eu sunt o echipă la fel ca multe altele pe care le regăsiţi şi azi prin liga lu’ mitică, dar ceea ce mă face diferită şi specială e perioada şi dezvoltarea de care am avut parte, armonia şi entuziasmul din jurul meu. Dragostea cu care am fost inconjurată încă de la început după cum lesene vă puteţi da seama.

   Azi a inceput să-mi bata inima de una singură. De acum înainte îşi va pastra ritmul acesta pentru tot restul vieţii, probabil vă întrebaţi de ce? Păi...m-au obligat să am propriile culori şi propria-mi stemă, ca să fiu si eu uşor de identificat pe eşicheul fotbalistic autohton.

   Cresc câte puţin in fiecare zi. Încep să mi se formeze suporterii fideli, cei ce mai târziu mă vor purta mai mult sau mai puţin figurat, pe braţe spre victorie. Dar trebuie să mai astept mult până ce mă voi înălţa pe picioarele mele spre braţele deschise şi mai ales spre... inimile lor. Mă întăreşte şi motivează gândul că odata ajunsă acolo nu voi mai ieşi vreodată şi îi voi captura pentru veşnicie , având astfel suficentă afecţiune.

    Dar la fel cum iubirea nu e tocmai facil de demostrat asta avea să mi se arate şi mie şi destinului meu peste ani parcă, rar susţinută de autoriţăţile locale, mai mereu folosită în diverse combinaţii şi meschinării pe care le-au încercat, eu servindu-le drept magnetul cu care trebuiau să-şi atragă simpatizanţi. Dacă mai e nevoie de un motiv pentru care să înţelegeţi de ce am o inima aşa mare, ei aflaţi că eu...da eu cu puterile mele am ţinut oameni în viaţa...şi am schimbat destine, am dat totul multora ce mai încolo îmi vor da cu ’piciorul’ nu numai ca fotbalişti şi de la care probabil nu vom afla vreodată ce au simţit cu adevarat, dacă m-au iubit sau doar au stat lângă mine ca o familie in care nu există decât nişte acte care vă ţin împreună sau eventual un copil pentru care încă nu v-aţi despărţit.

   În anii de după revoluţia aia din Romania , reprezentam produsul şi speranţele înanintaşilor, ba chiar in plus, eram obligată sa etalez un fotbal spectaculos pentru a  arăta lumii ce gene bune si puternice am. Numai că deşi totul  începuse sub auspicii favorabile, are loc implicarea privatului in fotbal si băieţii deştepţi profită de slăbiciunile unui sistem şubred, lipsa de organizare şi îşi însuşesc, ceea ce nu le-a aparţinuit vreodată.

    Pentru că azi am ajuns în mâinile unora care şi-au pus in mine speranţele de a avea o familie , un copil perfect cu care sa demonstreze celorlalţi că este un matur responsabil. Pentru el reprezint un fel de garanţie ca este in rândul lumii. Devine singura raţiune şi bucurie, un fel de preţ  pe care trebuie să-l plătească pentru o imagine şi un statut acceptat de ceilalţi.

   Rămăşiţele de sensibilitate, ce altadată le găseai oriunde ai fi intors capul , pe străzi, în chioşcuri ... în arene, sunt astăzi atât de alungate...ca şi cum ar fi ceva rău, blamate de o dezvoltare (oare?) care nu are la baza decât profitul cu orice preţ şi de unde oricine nu respectă regulamente si statute ce nu-s tocmai in concordanţă cu legile statului este mazilit. Măcar pentru asta , trebuie sa ne fi simţit oricare dintre noi, cei care am facut un front puternic in faţa unei decizii cel puţin ciudate, o clipa nemuritori. Aşa cum nişte oamenii mici care incă îşi imaginează că se pot juca de-a Dumnezeu, cred că-s stăpâni pe un lucru ce nu-i neapărat al înaintaşilor  noştrii, unii din ei chiar foarte guralivi in primă instanţă acum parcă din ce in ce mai tăcuţi, defapt doar ecoul a mai rămas din ţipetele lor însetate de sânge şi de distrugere a ceea ce şi ei construiseră , ci mai degrabă ceva ce aparţine copiilor , celor ce se trezesc dimineaţa şi se apucă de treabă la gândul că într-o zi în pieptul lor despra inimii se va afla emblema sfântă a ŞTIINŢEI. 

   Orice fel de interdicţie nu ne poate dărâma statuile,  nu poate şterge trecutul din mintea şi inimile oamenilor, nu ne poate exclude din sondaje dimpotriva aş putea spune că efectul de bumerang ne aduce mai multă simpatie în orice colţ al ţării decît a creeat marketingul în ultimii ani.  Aceaşi iarba la fel de verde şi de proaspăt tunsă....luminiţele aşteaptă serile fierbinţi în care să inunde cu reflectoarele lor... 22 de jucători , plus un vulcan ce îşi doreşte să exulte , ridicânduse de pe scaune pe rând, la început timid unul câte unul, ici-colea, la o fază rapidă... o pasă cu exteriorul . . . să aprecieze un un-doi, un joc colectiv, să urmarească o torpilă catapultată înspre plasa adversă ,o paradă ce respinge miraculos un gol parcă inevitabil, cam aşa se conturează planurile  de viitor ale  ŞTIINŢEI . Ei vor fi acolo cu siguranţă...ei vor învăţa şi îi vor învăţa pe alţii ce însemnă fotbal făcut din pasiune în Craiova... O să fie oamenii care să slefuiască piticii care azi in curtea şcolii într-un meci ce pentru ei e mai important decât orice finală de Cupa Modiala arată tuturor puritatea pasiunii , copii ce aşteaptă să se simta importanţi, să umple  de bucurie inima acelora care duc o viaţa fără prea multe momente fericite, mai mereu in criză. Ei cu singuranţă au să redea placerea de a asista la match-ul de futbol şi astfel, împinşi de tribunele arhipline, au climatul propice să cucerească trofee,  cam acesta e tabloul pe care azi îl zugrăvim cu sângele nostru...să scoată din întuneric şi din mucegai....GLORIA!

                RĂSPUNSUL UNUI TRUP INERT, LA TOATE RĂNILE NEDREPTE