Planeta mea

In perioada 29 ianuarie - 10 februarie puteti sa alegeti compunerea preferata de pe site-ul http://www.colecteazaselectiv.ro/voteaza-compunerile-din-ecolimpiada-elevilor/. Asadar ai la dispozitie 13 zile pentru a vota si a convinge alti oameni sa voteze. Atentie, insa, de la un calculator se poate vota o singura compunere intr-o zi. 

      Redactia zdo.ro va sfatuieste sa votati compunerea http://www.colecteazaselectiv.ro/ce-poate-sa-faca-un-copil-ca-mine-de-dragul-naturii/ , pentru ca este cea mai stufoasa ,are foarte multe cuvinte frumoase si te ajuta sa inveti ceva. 

Compunerea este :

                 Ce poate să facă un copil ca mine de dragul naturii?…

 Intr-o zi frumoasă de primăvară, în care soarele strălucitor ne zâmbea de pe bolta limpede a cerului fără nicio urmă de spumă a norilor, am plecat la munte cu familia mea, o ocazie prielnică de a cunoaşte mai amănunţit natura cea binefăcătoare ce ne înconjoară. Ajunşi la cabana respectivă, în inima munţilor, entuziasmată să-mi petrec ziua în iarba verde, m-am strecurat pe uşă, afară, neobservată de către părinţii mei ocupaţi cu despachetatul.

Am urmat aleea ce mă îndruma în labirintul pădurii. Brazii se iveau făloşi deasupra siluetei mele, covorul moale de muşchi îmi forfotea sub picioarele ce se plimbau alene, dând răgaz ochilor să se desfete cu peisajul mirific ce-mi capta atenţia. Mă simţeam ca într-un tunel sub bolta de crengi solide şi ţăpănoase. În drumul meu am ajuns într-o poieniţă plină cu flori multicolore ce-mi îmbătau simţurile cu mireasma lor îmbietoare.

Când… Apare ceva ce strică peisajul extraordinar: o mulţime de deşeuri de ambalaje, rămăşiţe de la alţi turişti ce n-au avut bunul simţ să strângă după ei şi să lase totul cum au găsit. Am fost dezamăgită de oamenii aceia din ţara noastră care nu apreciază bogăţiile dăruite de către Domnul. Nu le cer să muncească, să planteze, dar măcar să respecte dorinţele celor ca mine: o ţară curată, care să fie văzută şi de alţii la adevărata ei valoare.

Am dat o fugă la cabană şi am luat o pungă din casă, ignorând privirile mirate ale părinţilor mei. M-am întors la locul cu pricina şi am început să adun ambalajele. Ştiam că asta n-o să ajute, dar măcar atât putea să facă un copil mic ca şi mine. Mama s-a ivit de după un copac. Mi-a explicat că nu vrea ca tocmai eu să le strâng pentru că pot lua bacterii necunoscute şi mă pot infecta. Am sărit repede să-i dau o replică, dar m-a oprit cu degetul arătător, având o privire blândă pe chip. Am tăcut auzindu-i vorbele surprinzătoare: „Dacă tot eşti aşa înflăcărată, hai să luăm nişte mănuşi şi să le sortăm pentru reciclare! Te voi ajuta şi eu!” Inima mea s-a umplut de bucurie! Împreună cu mama am lucrat până târziu, adunând ambalajele din hârtie şi plastic, pungi, doze din aluminiu, cutii de conserve, cutii din carton. A venit şi tata, ajutându-ne să aducem sacii la cabană şi să-i depozităm lângă containerele pentru gunoi. Pentru că acestea nu erau separate, am făcut etichete şi le-am lipit pe saci.

Ultima zi mi-am petrecut-o numai în acea poieniţă, delectându-mă cât mai puteam cu minunăţiile naturii.

Gata de plecare, m-am întristat, convingându-mă de faptul că un copil ca mine nu poate schimba lumea doar dorindu-şi asta. Văzându-mă supărată, patronul cabanei mi-a şoptit: „Ţi-am observat acum câteva zile ardoarea cu care încercai să păstrezi muntele curat! Am întâlnit multe persoane înainte care au procedat greşit, dar nu le-am atenţionat pentru că erau clienţii mei, deşi îi priveam îndurerat cum îşi lăsau ambalajele pe jos. Dar, de dragul tău, o să schimb asta, aşa că înveseleşte-te! Speranţa nu e pierdută!”

În acel moment am realizat că eu pot să fac doar lucruri neînsemnate, strângând un gunoi de pe jos, dar am posibilitatea de a-mi atinge obiectivul prin a-i atrage pe oameni de partea mea şi să-i fac să privească cu alţi ochi natura!

                       Votati pentru o planeta mai curata !