Şcolile de corecţie-pro şi contra

Violenţa în şcoli a devenit un fenomen  pe care nu îl conştientizăm la adevărata amploare  , nici noi părinţii, nici profesorii şi nici autorităţile şi cei însărcinaţi cu realizarea  unui sistem de învăţământ eficient şi sigur. Mai grav este faptul că , violenţa nu se manifestă numai între elevii nervoşi, teribilişti, sub influenţa drogurilor, etnobotanicelor sau alcoolului, ci este îndreptată şi asupra cadrelor din  învăţământ , pentru care elevii nu mai au niciun fel de respect , aceştia fiind consideraţi responsabili pentru toate frustările elevilor sau  doar ţinta perfectă pentru glumele şi obrăzniciile lor, ei fiind perfecţi conştienţi că măsurile împotriva lor sunt fără relevanţă . Nota scăzută la purtare sau chiar exmatricularea au devenit un blazon purtat cu stimă de foarte mulţi elevi din şcolile româneşti, circulând chiar  ideea că nu esti “cool”dacă nu ai măcar o dată scăzută nota la purtare sau nu eşti luat în discuţia consiliului profesoral.

Nu ştim pe cine să învinovăţim pentru situaţiile văzute şi multe altele nevăzute dar care se întâmplă în şcolile din toată ţara, profesori loviţi şi înjuraţi, batjocoriţi şi luaţi în râs, convorbiri la telefon în timpul orelor, elevi care chiulesc, care fumează lejer în curtea şcolilor, care cumpăra  jointuri la fiecare colţ de stradă fără nicio teamă , elevi care refuză să comunice cu părinţii, cu profesorii, cu consilierul phihologic , acolo unde el există .

Libertatea, anturajul, informaţii multe şi de proastă calitate pe care le asimilează de pe diferite căi de comunicaţie, în special internetul, reţelele de socializare care îi ajută să propage isprăvile de care sunt mândri, fotografiile şi filmuleţele , considerate de ei haioase, în care tinerii văd cum colegii mai slabi sunt bătuţi, batjocoriţi, profesorii sunt persiflaţi şi înjosiţi de către elevi .

Apogeul violenţei este însă atins, atunci când copii şi tineri  au fost răniţi grav sau chiar ucişi ,când tinere au fost violate,  de către alţi tineri sau colegi  care nu şi-au mai putut controla temperamentul violent şi astfel , s-a ajuns la tragedii. Poate că am comentat şi râs când am privit la ştiri o bătaie între elevi, gândind că şi noi , la rândul nostru, nu am fost chiar cuminţi . Dar , cum pot să fie consolaţi părinţii tinerilor omorâţi, cum putem să le explicăm că sistemul este putred, că sunt nişte copii teribilişti şi mai ales, că nu pot fi traşi prea mult la răspundere, căci unii dintre ei sunt minori.

Intr-o lume în care nimeni nu mai are respect pentru nimic , a început să dispară şi sentimentul de teamă că poţi răspunde la adevărata gravitate pentru faptele tale, toate acestea din cauza unor legi prost făcute ,legi care permit interpretări şi aplicarea lor într-un mod aleator, în funcţie de averea tăticului, de familia din care face parte tânărul, de clanul care te protejează. Societatea românescă a ajuns în situaţia de a lua măsuri doar atunci când se întâmplă o tragedie, am ajuns să ne punem întrebări cine este de vină sau ce puteam face , doar atunci când este prea târziu, când viaţa sau destinul unui copil sau a unui tânăr s-a curmat brusc.

Trebuie să învăţăm în primul rând să recunoastem în copii şi tinerii noştrii semnele unor boli psihice şi să le acceptăm, fără ruşine şi teamă, să cerem ajutor de specialitate , să înţelegem că ascunderea unor probleme nu le rezolvă , ci dimpotrivă, le  agravează, să înţelegem că este nevoie în şcoli de  psihologi profesionişti care să descopere la timp posibile manifestări violente , agresiunea mascată şi căile de discuţie şi rezolvare a problemelor împreună cu părinţii,  cu  medicii şi profesorii. Sunt anumite dereglări psihice care se manifestă de timpuriu , dar pe care mulţi dintre noi le punem pe seama răsfăţului, a hiperactivitătii, fără să ne gândim nicio clipă că ar putea fi o problemă de sănatate psihică, mai ales că noi refuzăm să acceptăm problemele de sănătate psihică chiar şi când ele se manifestă la adulţi.

 Priveam la o televiziune care dezbătea subiectul şcolilor de corecţie şi arăta cum , în Statele Unite , tinerii sunt pedepsiţi cu închisoarea de la vârste foarte mici , şi mă întrebam de ce noi nu putem învăţa de la popoarele care au democraţie de mai bune de 200 de ani, care s-au lovit de acte de violenţă ale elevilor şi în şcoli extrem de grave şi care, au putut să ia măsuri  drastice în numele libertăţii  şi a  dreptului la viaţă a fiecăruia.