Concediul morții

Cât costă moartea? Simplu, biletul unui concediu-câteva sute de euro.

 Niciunul dintre cei 47 de pasageri ai autocarului răsturnat în Muntenegru nu a bănuit că în momentul în care s-a hotărât să meargă în concediu avea să -și provoace soarta ,iar pentru 18 dintre ei, acesta a fost sfârșitul.

Haine, bagaje, cărți, fum, stânci , autocarul contorsionat  parcă ireal, sânge, carne, țipete, gemete , un peisaj macabru , plin de tragedie, care impresionează și care ne reamintește ceva ce uităm de multe ori:soarta ne poate schimba viața într-o clipă. Muntenegrenii ne-au dat o lecție de umanitate și profesionalism pentru care le mulțumim și le suntem recunoscători. Mobilizați cu toții, de la oamenii simpli  la medici, au încercat să scoată cât de repede s-a putut victimele accidentului, au coborât în râpa adâncă să salveze supraviețuitorii dintre tablele îndoite, de sub stânci , dintre cei decedați. Sute de  muntenegreni au mers la spital să doneze sânge pentru români, într-un gest plin de omenie care te lasă fără cuvinte .Peisajul de la locul accidentului este înfiorător- doar bunul Dumnezeu a făcut ca să existe supraviețuitori.

Cu ce au greșit acești oameni?De ce au trebuit să plătească cu viața cei 18 oameni? Se vor mai întâmpla vreodată asemenea accidente? Vina pentru acest accident va fi găsită, poate va plăti cineva pentru ea, sau poate nu, oricum, nimic și nimeni ni va putea să aducă înapoi pe cei decedați, nu va putea să șteargă din memoria celor implicați în accident  groaza, spaima și durerea  rănilor pe care le-au căpătat în accident, nimeni nu va putea să înlăture coșmarurile pe care le vor retrăi pentru mult timp, sau poate pentru toată viața cei care au supraviețuit.

Accident, soartă, neglijență, lipsa de experiență, nimeni nu va putea spune exact conjunctura evenimentului, nu va putea lega toate elementele care au contribuit la producerea unei asemenea tragedii.

Ce putem spera este ca asemenea tragedii să nu se mai întâmple, ca niciun om să nu mai trebuiască să treacă prin asemenea durere, ca nimeni să nu mai primească vestea morții cuiva drag . Aceasta este doar o speranță, știm că nu se va întâmpla așa, putem doar să fim mai buni, să ne bucurăm de fiecare zi alături de cei dragi, să încercăm să ajutăm la rândul nostru dacă viața ne va pune în fața unui accident ca cel care a avut loc în Muntenegru.

Dumnnezeu să-i odihnească pe cei decedaȚ în tragicul accident din Muntenegru, Dumnezeu să le dea putere rudelor- fii, fiice, soȚii, soȚi, nepoȚi, fraȚi ,surori Și  prieteni .