Schimbǎri în Spania

Pentru a doua oară în ultimii opt ani, un nou prim-ministru spaniol a fost ales într-un moment de criză major. În 2004, José Luis Rodríguez Zapatero a fost învingătorul surpriză pentru Partidul Socialist (PSOE), imediat  după ce  bombele islamiste au cauzat masacrul din Madrid. Zapatero a gestionat  furtuna destul de bine, dar eşecul său în  a face faţă problemelor economice au condus agresiv la dezertarea a milioane de alegători ai  PSOE duminica trecută. Mariano Rajoy, precum şi Partidul Popular de Dreapta (PP) au fost beneficiarii incapacitǎţii financiare a lui  Zapatero, şi au câştigat acasă, cum era de aşteptat, cu o majoritate absolută confortabilă.

Chiar dacă alegerea lui Rajoy a fost deja o certitudine virtuală încǎ de săptămâna trecută, el şi Zapatero au avut stabilite planuri de măsuri fără precedent încǎ din septembrie anul trecut dar  pieţele de obligaţiuni au  împins în continuare Spania, la un pas de neconceput - un plan de salvare - în zilele rǎmase până la sondaj. Deoarece piaţa de valori spaniolă a scăzut ieri, alǎturi de alte piete din  Europa, performanţa Spaniei pe piaţa obligaţiunilor a fost chiar mai rea decât a Italiei.

În unele privinţe, această situaţie reprezintă o ameninţare mai mare pentru Spania, şi  pentru Europa, decât s-a dovedit a fi fost campania teroristǎ islamistǎ. Deci, se pare cǎ trebuie sfidat  protocolul care  dictează că noua administraţie spaniolă nu poate fi investitǎ dec4âat peste o lună. Sugestia fǎcutǎ ieri că acest proces ar putea fi accelerat ar trebui cu siguranţă pusǎ în aplicare imediat. Rajoy ar fi ajutat dacă ar rupe o tradiţie fără caracter obligatoriu, şi ar numi la ministerul economiei  pe cel promis înainte de alegeri. El ar trebui să facă acest lucru acum fără ezitare.

Alături de criza monedei euro, el trebuie să încerce să reducă şomajul masiv şi să stăvilească deriva rapidă a tinerilor Spaniei departe de politica convenţionalǎ şi care se îndreaptǎ spre protestele de stradă reprezentate de mişcarea 15-M. El trebuie să se angajeze, de asemenea, la o schimbare paşnică si pro-independenţă în Ţara Bascilor, o sarcină mai delicatǎ pentru oricine este adeptul de  dreapta spaniolă. Toate Europa doreşte noului prim-ministru numai bine.